Istoric Personalități Muzee Case memoriale Statui și busturi Biserici și mănăstiri
Hoteluri Hosteluri Pensiuni Campinguri Altele
Restaurante şi Cafenele
Grădina zoologică Teatru Cinematograf Centru Spa Parcuri Cluburi Cazinouri
Căi de acces: Rutiere Feroviare

Bârlad: Gări Autogări Taxi Închirieri auto

Județ: Gări Autogări Taxi Închirieri auto
Prefectură Consiliul Județean Primării Servicii deconcentrate
Spitale Cabinete individuale Farmacii Saloane de înfrumusețare
Creșe Grădinițe Grădinițe private Școli Licee Învățământ superior
Centre de informare turistică Agenții de turism

Grigore Ignat

grigore_ignat

Căpitanul erou în Primul Război Mondial, Grigore Ignat s-a nascut la 2 august 1889 la Bârlad.

Face cursurile primare și liceale la Liceul ” Gh.Rosca Codreanu ” Bârlad, promotia 1908; Scoala Militara de Ofiteri de Infanterie si Scoala Speciala de Infanterie ( Bucuresti), Scoala model pentru Mitraliere, apoi Scoala pentru Mitraliere( Botosani).

A fost sublocotenet la Regimentul de Infanterie 12 ” Cantemir” Bârlad și Regimentul 38 ” Negru Voda ( Botoșani); locotenent la Regimentul 77 Infanterie ( Botosani), comandantul Companiei de Mitraliere din Regimentul 51 Infanterie ( Galati); capitan in Regimentul 51/52 Infanterie ( jud. Tutova), incadrat in Divizia a V- a de Infanterie ( aprilie- iulie 1917).

Căpitanul Grigore Ignat a contribuit la victoria armatei române în Primul Război Mondial atât prin prestaţia sa pe frontul din Oltenia, unde aflat la comanda companiei de mitraliere reuşeste să participe la buna organizare a apărării, cât şi prin activitatea intensă de educaţie şi instrucţie din timpul iernii şi al primăverii anului 1917 când comandamentul militar român a luat o serie de măsuri pentru reorganizarea armatei.

Unul din momentele decisive pentru soarta armatei române în războiul de întregire, în timpul căruia, din nefericire, căpitanul Ignat şi-a pierdut viaţa, a fost victoria de la Mărăşeşti. Aici, eroismul cu adevărat legendar şi spiritul de jerfă de care a dat dovadă compania sa, de la ofiţer la soldat, fără a ceda în faţa inamicului, a impresionat profund pe lupătorii de la Mărăşeşti, numele căpitanului fiind pe buzele tuturor.

Jertfa facută de căpitanul Grigore Ignat și de compania sa a rămas consemnată în ordinul de zi „Căpitanul Ignat Grigore, din Regimentul 51/52 infanterie, a fost găsit mort, cu mitraliera în brațe, înconjurat de ostașii săi. A luptat ca un brav și tot astfel a murit. Și-a plătit prea scump viața, înconjurat de dragostea și devotamentul subordonaților săi care, făcând cu piepturile lor zid de apărare în juru-i, i-au dat putință să tragă cu mitraliera lui dragă până la cel din urmă cartuș”

Pentru vitejia şi avântul fără seamăn cu care a luptat la 6 august 1917 în zona Mărăşeşti – La Răzoare, căpitanul Grigore Ignat a fost decorat post-mortem cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. Decoraţia i-a fost trimisă soţiei eroului printr-un delegat special, împreună cu o scrisoare a comandantului Diviziei 13, care redă scena victoriei armatei române la Mărăşeşti, ce, din păcate, pentru căpitanul Grigore Ignat s-a împletit cu scena morţii sale:

„Scumpă soție a căpitanului Grigore Ignat, dacă până acum nu cunoașteți rostul decorării acestui brav ostaș, îmi iau eu penibila, dar înălțătoare sarcină să vi-o arăt. În ziua de 6 august 1917, Divizia a 13-a Infanterie a fost atacată  de aproape trei divizii germane, din care una de elită. Furia atacului nu se poate descrie, căci era ziua falimentului armatelor Kaiserului pe frontul român, unde se încerca de 12 zile și 12 nopți în șir să se zdrobească mica, dar viteaza oaste română. Pe la 10.30 pozițiile noastre erau aproape copleșite când, cu drept cuvânt, i s-a arătat dușmanului ce este în stare românul în luptă. Ca fulgerul, tot ce era român pe câmpul de bătălie s-a ridicat și năpustit împotriva cotropitorilor nesățioși și i-a culcat la pământ, iar ce a mai rămas pe picior de luptă și-a strâns toate puterile pentru a fugi de rușine. S-a isprăvit, dar, cu faima vrăjmașului teuton. După bătălie, începând să ne numărăm și căutând pe cei care lipseau, am dat peste iubitul nostru care, ca și ofițerul său  de companie, sublocotenentul Teodor Grigoriu, erau literalmente acoperiți de cadavre nemțești (…) Soldatul Pompiliu Iancu, care zice că e vărul căpitanului, mi-a cerut permisiunea de a-l  transporta pentru a fi inmormântat în fața familiei. N-am aprobat. Și dacă prin aceasta familia găsește că am făcut rău, mă justific. Dacă eroul căpitan Grigore Ignat a iubit atât de mult pământul și linia de luptă pe care o  apăra încât a preferat a face oficiu de savant la mitralieră, în mijlocul companiei sale, nu era drept și sunt sigur că am fost în asentimentul său de ostaș hotărând ca el să rămână pentru veșnicie în mijlocul camarazilor săi. Nu este îngăduit unui ostaș, oricare ar fi gradul, să se bucure de altă soartă decât a soldaților pe care are cinstea să-i comande. Apoi va veni vremea ca bătalia de la Mărășești și a noastră, a Diviziei a 13-a Infanterie, zisă Răzoare, să se comemoreze printr-un monument (…) Putea-vor cei care vor oficia aceasta să facă excepție, strigând pe căpitanul Ignat dintr-un cimitir obișnuit, oarecare?” ( Pe aici nu se trece așa-i al nost consemn – Dan Ravaru)

(trafic pe pagină)

www.inforegio.ro

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro