Biserica Sfântul Gheorghe
Actuala biserica a fost construita in urma ruinarii vechii biserici ce se afla la circa 30m spre nord-vest. Initiatorii au fost negustorii greci ce au apartinut breslei „Abagerilor”.
Lucrarile de edificare a bisericii au inceput in anul 1810 si au fost finalizate in anul 1818.Ctitorii acestei noi biserici au hotarat ca hram al sfantului locas pe „Sfantul Mare Mucenic Gheorghe” si pe „Sfantul Inataiul Mucenic si Arhidiacon Stefan”. Biserica cu un plan treflat si trei turle are o fundatie de piatra, pereti portanti din caramida arsa si piatra, ce au o grosime de 1,80m.
Intre anii 1882-1884 s-au facut reparatii ce au constat in „facerea ferestrelor mari, tencuitul pe dinauntrul si din afara”, zugravi fiind I. Gherasim si M. Costache Mutu, dupa cum este consemnat in nota de pe spatele icoanei „Cina Cea de Taina” din catapeteasma. In urma cutremurului din 1940 , pridvorul a fost ruinat si nu s-a reusit reconstituirea lui fiindca „Biserica Regimentului”, cum era cunoscuta, apartinea de Eiscopia Armatei, iar preotii slujitori se aflau in plina campanie de razboi. In anul 1948 in luna august, s-a desfiintat Episcopia Armatei, biserica a fost inchisa iar Episcopul Armatei, Preasfintitul doctor Partenie Ciopran, a trecut la conducerea Episcopiei Romanului.
In anul 1856 cu binecuvantarea Preasfintitului Partenie, preotul Dumitru Barnovescu deschide biserica, insa dupa 2 ani este din nou inchisa, in urma ridicarii de la domiciliul preotului pe motive politice. In anul 1870 preotul Dumitru Barnovescu revine, o deschide si o aduce in starea functionala, insa in anul 1877 acesta se retrage la pensie. De atunci biserica este deservita de preotul Gheorghe Morarul, care reuseste pictura bisericii in tehnica fresco, finalizata in anul 1986, iar in luna noiembrie depune cererea de pensionare. Cu data de 1 ianuarie 1987 este numit prin transfer de la Parohia Stoisiesti, protoeria Barlad, preotul Nicolae Negru.
Intre 1990-2005 au avut loc o serie de reparatii si imbunatatiri: reconstituirea privorului in baza proiectului si devizului de lucrari intocmite de Serviciul Tehnic al Episcopiei Romanului, lucrari de edificare a Trapezei, inlocuirea lambriului si a stranelor, in toata biserica, inlocuirea invelitorii din tabla zincata si a acoperisului turnului-clopotnita.
Între anii 2019- 2023 biserica a fost reabilitată cu fonduri europene în întregime:
Subzidire și consolidare interioară și exterioară, acoperișul refăcut tablă din piatră, turlele refăcute din cărămidă, pridvorul refăcut din temelii cu intrarea schimbată N-V, tâmplărie geamuri și uși din lemn de stejar, pardoseală din piatră, instalație electrică și termică nouă. Actualmente, biserica este pregătită pentru pictura „fresco”.
Turnul de poartă şi clopotnița
Turnul-clopotniță, parte a ansamblului monumental, ilustrează evoluția acestui gen de construcție în cadrul arhitecturii urbane din secolul al XIX-lea, se remarcă prin echilibrul dintre plin și gol. Cunoscut drept „Turnul lui Titinaș”, acesta a fost construit din inițiativa lui Ioniță Bardaș, poreclit Titinaș, cunoscut în epocă pentru faptele sale de caritate. Lucrările au început la 1 august 1856, când a fost încheiat contractul dintre acesta și meșterul zidar Mihai Popoiu, pentru o sumă de 13.000 de lei adunați prin colectă. Turnul trebuia construit pe plan pătrat, pe o suprafață de 15 stânjeni, cu o înălțime de 6 stânjeni și acoperișul de 5 stânjeni (1 stânjen = 2.23 m). Deasupra bolții, la primul nivel, era proiectată o cameră de locuit, cu două ferestre, pentru ctitor.
Lucrările cu continuat prin donația soților Ștefan și Maria Gâlcă, în 1858, și din vânzarea a două locuri de către parohie, în 1901, însă nu după dorința primului ctitor de a fi identic cu turnul mănăstirii Golia din Iasi. Tencuielile exterioare trebuiau executate cu ipsos, iar la interior doar camera de locuit, însă acestea s-au executat abia la 1900 de către inginerul Negruț. După cutremurul din 1940, turnul a fost grav afectat, cu fisuri în dreptul golurilor de la nivelul al doilea, necesitând și alte reparații; au urmat cutremurul din 1977, după care turnul a fost reparat, însă cutremurele din 1986 și 1990 i-au afectat structura de rezistență, cu excepția schimbării acoperișului, în 2003.
Turnul a fost reabilitat în întregime cu fonduri europene între anii 2019-2023. Sau reamenajat camerele de la etajele I,II și III; s-a construit și reorganizat scara interioară; s-a montat un lift cu stații la cele trei etaje; s-au amenajat două muzee la etajele I și III; sau adus trei clopote din Innsbruk – Austria.
Fiind o biserică de breaslă era cea mai frecventată din oraș, cunoscută în epocă drept „biserica neguțitorilor”, încât prin însăși istoria și existența ei constituie o mărturie inestimabilă a epocii modernității istoriei noastre.
În acest context, ansamblul bisericii Sfântul Gheorghe din Bârlad are o valoare memorial simbolică foarte mare şi este valoroasă şi pentru că se numără printre puținele ctitorii de breaslă din Moldova. Numeroase studii de specialitate au analizat istoricul Bisericii Sfântul Gheorghe, ceea ce atestă unicitatea ei pentru oraşul Bârlad şi incontestabila valoare a ansamblului arhitectural.
